E noapte.
E primăvară.
E 01:58.
E bine.
Privesc spre geam.
Un cer atât de limpede...
E frumos afară;
M-aș plimba cu cineva...
De fapt, nu cu cineva, cu tine.
Cu tine ?
Da, cu tine.
Dar tu, probabil dormi.
Dormi...
Sper că visezi pe cine trebuie și că...
ești fericit.
Știi,
dacă tu ești fericit și eu voi fi.
Într-o zi.
...
E noapte.
Și mi-e dor de cineva.
De fapt, nu de cineva, de tine.
De tine mi-e dor.
Mă mai crezi ?
Iartă-mă, dar...
Ție nu ți-e dor ?
Nici măcar un pic ?
Mă doare...
La fel cum m-a durut tot acest timp în care nu ți-am auzit vocea.
M-ai uitat ?
Bravo !
Eu nu am reușit să te uit.
Mereu am știut că ești mai bun decât mine și că vei fi mereu cu un pas înainte.
Felicitările mele !
Chiar dacă probabil nu te interesează...
Sper că ești bine, fericit, sănătos și...
și iubit de... cine vrei tu.
În fine !
Șterge-mi numărul de telefon.
Dacă numele meu nu are loc în inima ta, în telefon ce să caute ?
Șterge tot.
Și amintirile.
La urma urmei, ce rost mai au ?
...
Eu ?
Eu sper că într-o zi voi fi fericită alături de cineva...
de altcineva.
Am înțeles că nu te pot uita, de-aceea nu-mi mai cer asta.
Tu vei fi mereu acolo:
și în inimă, dar și în telefon...
Căci poate într-un miez, tâmpit, de noapte...
te voi suna, cu număr ascuns desigur, ca să-ți ascult suflarea și, poate, să-ți aud vocea.
Atât !
Să nu te superi, să nu înjuri, să nu fii ironic.
Să taci și să respiri !
Ador asta.
E noapte...
Noapte bună !
Comentarii
Trimiteți un comentariu