Doliu albastru

"- Stai,  nu fugi, că nu-ți vreau rău; Nu cred că m-ai văzut vreodată. Pe unde este tatăl tău ? De ce ai fruntea încruntată ? Ai părul lung și sclipitor... ai pus în el raze de soare ?  De cine-ți este cel mai dor ? Ce notă ți-a pus la purtare ? Nu plânge, nu îți fac nimic... Și iartă-mă dacă sar calu', dar știi, încerc să îți explic că nu acesta e finalu'... Tu mai ai mult de străbătut: Grămezi de lacrimi sunt neplânse; Ah, nucul trebuie bătut și mai apoi nucile st rânse. Să nu faci focul prea târziu, să nu lași focul să se stingă." I-am zis, cu-n glas străin, pustiu... Fetiței triste din oglindă. - Maria Prangachi